Cu gandul la viitor si la trecut

Hello, girls!
          Ce faceti? Astazi, cu aceasta postare, vom petrece timp si in trecut si in viitor. Nu cred eu ca ma urmareste vreun baiat, deci suntem in siguranta. Putem vorbi deschis. Sa ne cunoastem zic!
          Viata isi are cursul sau, este presarata cu petalele trandafirilor, dar si cu spinii acestora.
          Prima noastra iubire ne este tatal care ne protejeaza si ne apara toata viata daca face parte din viata noastra. Din pacate tatal meu nu mai este printre noi astazi. A murit acum aproape 6 ani. A fost un moment marcant peste care nu voi trece niciodata si cicatricile pierderii lui vor ramane vesnic cu mine.  Regret ca nu imi va fi alaturi, sa se bucure alaturi de noi si regret si mai tare ca nu-si va cunoaste nepotii.
          Odata cu trecerea timpului ne formam propriile idei despre cum va fi viitorul nostru, ne formam principiile si caracterul. Cand suntem mici dorim sa crestem cat mai repede, iar cand suntem mari nu stim la ce tertipuri sa mai apelam sa mai ramanem mici/tinere.
           Prima iubire vine inevitabil la pachet cu ganduri si sperante pentru viitor. Ne dorim ca parintii nostri sa fie de acord cu persoana de langa noi, sa il accepte si sa ne sustina.
           Visam la viitor, la o nunta-fie ea retransa sau mare, la o rochie de mireasa potrivita pentru personalitatea si corpul nostru. Nu de printesa pentru ca nu te mai gasesti tu in rochie, nici rochie de sirena, pentru ca nu se potriveste. Oare sa aiba nunta o anumita tema? Oare florile din buchet sa fie criogenate, cum este la moda acum?
                                            

          Cateodata stau si ma tot intreb ce tip de rochie mi s-ar potrivi, ce fel de invitatii, ce fel de flori ÔÇô crini sau trandafiri sau sa inlocuim florile cu penele. Sunt prea multe optiuni, prea putin timp cateodata si prea putina rabdare din partea celor din jur pentru a alege.

Sper sa nu considerati ca am dat-o in mintea copiilor, dar asa cum mai demult ma jucam cu papusile, le imbracam, le pieptanam, stricam sosetele flausate ale bunicului meu pentru a face papusii pat comod, am descoperit Jocuri de imbracat mirese . Si m-am regasit. Mi-am regasit bucuria copilariei si speranta.

Sursa poze: Pinterest – the Mothership

        Voi va mai jucati? Cu make-up sau chiar si cu jocuri de imbracat mirese?

        Va pup!

Facebook Comments

Autor

[ABTM id=3925]

2 Comments

  1. Adina//SeptembrieJoi

    December 16, 2014 at 6:37 pm

    Eu imi aduc aminte ca, atunci cand eram pustoaica, desenam si decupam 'papusi" de hartie si le desenam si decupam hainute, erau mai usor de facut decat cele din textil… ­čśÇ

  2. Alina Vrinceanu

    December 16, 2014 at 6:41 pm

    Ce frumos! Eu nu prea desenam cand eram mica. Imi plac mult povestile astea. Ne-au ajutat sa fim persoanele din prezent. Eu faceam din textil, din rochia mamei de banchet si din fusta din voal de la cununia civila. Numai eu stiu de cate ori m-am intepat ca sa fac hainute frumoase pentru papusi si abia dupa mi-a aratat bunica degetarul.:))

Leave a Reply

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com